Gabriel Fauré

În pofida faptului ca îsi începuse cariera ca student a lui Camille Saint-Saens la Ècole Louis Niedermeyer, Gabriel Fauré a avut de întâmpinat greutati pentru a se impune în lumea muzicala un pic rigida în acel Paris fin-de-siècle. Ani de-a rândul s-a vazut obligat sa-si câstige traiul ca organist în diferite biserici, chiar si în provincie, înainte de a fi numit capelmaistru la biserica La Madeleine.

Dupa aceea, însa, lucrurile au mers mai usor: în 1897 i-a urmat lui Jules Massenet la Conservatoire de Paris, unde îsi fauri o clasa de compozitie printre a carui studenti se gasesc nume atât de celebre ca Maurice Ravel, George Enescu, Roger-Ducasse, Charles Koechlin, Florent Schmitt, Nadia Boulanger, etc., ceeace l-a facut pe Geroges Auric, porte-parole a vestitului "Groupe des Six" sa-l numeasca 'maestrul nostru al tuturor'. În 1905 Gabriel Fauré deveni directorul prestigioasei institutii.

Caracteristicile predominante ale stilului sau sunt fara îndoiala o anumita rezerva înnascuta si o eleganta de neconfundat, ceeace a facut ca opera sa sa fir vazuta drept atât de profund 'galica' încât nu poate fi înteleasa decât de francezi. O conceptie gresit, evident: spre sfârsitul carierei sale, piesele lui dobândesc în plus vigoare aproape tinereasca si o serenitate netulburata, care îi aduce o popularitate depasind cu mult granitele tarii sale natale. Adept al unui mod de gândire cunoscut ca 'sincérité', care cere de la compozitor o sinceritate totala cu privire la sentimentele si emotiile sale în muzica sa, Gabriel Fauré a influentat în mod considerabil felul de a gândi despre muzica a lui George Enescu.