1881
19.08. George Enescu se naste în satul Liveni-Vîrnav din nordestul României ca ultimul si singurul copil, ce va supravietui, al unui administrator de mosii si al unei învãtãtoare. În 1884 familia se
va muta la Cracalia. |
1885
Primeste cele dintîi instructiuni de vioarã din partea unui lãutar tigan, urmate de prime lectii serioase la Botosani. |
1888
Enescu îsi începe studiile la Conservatorul din Viena. Începînd din 1889 va locui la profesorul sãu, Josef Hellmesberger jr. (concertmaistru al Filarmonicii din Viena si unul dintre cei mai celebri virtuozi al
acelor timpuri).
Studiazã cu Hellmesberger (vioarã), Robert Fuchs (armonie) si Johann Nepomuk Fuchs (contrapunct). |
|
1893
15.07. Îsi terminã studiile la Conservatorul din Viena obtinînd medalia de aur.
Prime aparitii în public la Sala Bösendorfer cu Fantezia lui Faust de Sarasate si la Musikvereinssaal cu Concertul de vioarã de Mendelssohn.
|
1895
Enescu îsi continuã studiile la Conservatorul din Paris, unde devine mai întîi student al clasei de compozitie a lui Jules Massenet, mai apoi continuînd cu Gabriel Fauré, în timp ce învatã
contrapunct la André Gédalge. Colegii sãi de clasã la Fauré sunt - printre altii - Maurice Ravel si Charles Koechlin. |
|
1898
06.02. Poema Românã, op. 1 a lui Enescu, este interpretatã pentru prima oarã la Paris în cadrul Concertelor Colonne, devenind imediat un mare succes.
01.03. Enescu apare pentru prima datã în calitate de dirijor la Ateneul Român din Bucuresti, prezentîndu-si propria Poemã Românã.
Acelasi an îi oferã si punctul de plecare a carierei sale extraordinare de violonist, care îl va purta peste tot prin Europa si America.
|
1899
24.07. Îsi terminã si studiile de vioarã la Conservatorul din Paris, obtinînd din nou premiul întîi, care îi oferã de aceastã datã o vioarã Bernardel.
30.12. Enesco îl întîlneste la Berlin pe Joseph Joachim, presedintele faimoasei Hochschule der Künste. |
1904
Enescu devine membru al juriului Conservatorului din Paris si compune mai multe piese destinate examenelor si concursurilor acestei institutii (d.ex. Cantabile e presto, Concertstück). |
|
1914
14.12. Enescu dirijeazã prima auditie integralã a Sinfoniei a 9-a de Beethoven în România la Ateneul din Bucuresti.
Este deja unul dintre cei mai vestiti muzicieni europeni.
|
|
1915
Enescu initiiazã campania pentru fondarea Operei Române din Bucuresti si începe sã adune bani pentru a finanta o orgã în sala de concerte a Ateneului; contribuie el însusi la ambele proiecte cu sume considerabile.
Înfiinteazã o serie de concerte pentru a prezenta marele repertoriu international publicului românesc.
|
1916
Enescu este ales membru onorific al Academiei Române (va devine membru activ cu toate drepturile în 1933).
Cînd curtea regalã si guvernul pleacã în exil la Iasi în urma evenimentelor primului rãzboi mondial, primele schite din Oedipe pleacã pentru motive de sigurantã la Moscova împreunã
cu tezaurul national al României, de unde nu vor fi recuperate decît cu aproape o decadã mai tîrziu. |
1917
Enescu fondeazã o orchestrã filarmonicã la Iasi, a cãrei membri sunt atît muzicieni localnici cît si refugiati.
Concertele orchestrei si recitalurile lui Enescu în sãlile de concerte si în spitale devin o importantã manifestatie de rezistentã din viata orasului supus exilului si al strategiei politicienilor români. |
1920
Enescu este ales presedinte a noii Uniuni a Compozitorilor Români. |
|
1921
05.02. Cvintetul cu pian nr. 1 de Enescu este cîntat pentru întîia oarã la Lausanne cu compozitorul la violã.
08.12. Operã Româna îsi deschide portile cu o primã auditie a spectacolului Lohengrin sub bagheta lui Enescu.
|
1927
Enescu devine profesorul de vioarã a lui Yehudi Menuhin. |
|
1929
18.05. Enescu este ales membru corespondant al Academiei de Bele Arte al Intitutului Frantei.
|
1936
13.03. Premierã mondialã a operei Oedipe de Enescu la Grand Opéra din Paris sub bagheta lui Philippe Gaubert.
31.03. Enescu este numit comandor al Legiunii de Onoare franceze. |
1939
Enescu se cãsãtoreste la Bucuresti cu Maria Cantacuzino-Rosetti. |
1946
Enescu pãrãseste România pentru un turneu în Statele Unite. La întoarcerea în Europa decide sã se stabileascã la Paris. Cu toate cã nu se va pronunta niciodatã împotriva
tãrii sale de bastinã, plecarea sa este în general privitã ca un sem de protest împotriva regimului comunist nou instalat la Bucuresti. |
1948
Enescu dã cursuri la Mannes School of Music din New York. |
1951
În cadrul emisiunilor lui Bernard Gavoty pentru Radiodifuziunea Francezã, Enescu acordã jurnalistului o serie de convorbiri. Enescu le va reevalua mai tîrziu, permitîndu-i lui Gavoty sã le publice în
formã de carte sub titlul Amintirile lui George Enescu. |
1952
Cursuri de mãiestrie pentru vioarã l Bryanstone în SUA si la Siena în Italia, ce vor continua pînã în 1954. |
1955
05.05.Enescu moare în primele ore ale diminetii în suita sa la hotelul Atala din Paris. Mormîntul lui se gãseste la Paris în cimitirul Père Lachaise. |
|
